De când mă știu ... indiferent de cât de grele au fost situațiile cu care m-am confruntat ... îmi dau seama că mereu am avut o încredințare undeva în sufletul meu că ... până la urmă, soarele tot va străluci și lumina tot va lumina.

Acuma ... când mă gândesc la acest aspect, îmi dau seama că ... deși această încredințare am simțit-o de fiecare dată în interiorul meu, totuși au fost multe momente în care nu o exprimam ... nu o aduceam la suprafață ... de teamă ... din neîncredere... apoi din obișnuință ...

Totuși ... era acolo acel grăunte de încredințare că lucrurile se vor îndrepta ... că pot fi îndreptate. Că pot să fac ceva pentru ca ele să se-ndrepte. Chiar dacă au fost momente în care nu știam ce anume e nevoie să fac sau cum anume să fac pentru ca asta să se-ntample, totuși ... mai aveam speranță.

Sfântul Augustin spunea: ”Speranța are două fiice minunate: Furia și Curajul. Furia fată de cum stau lucrurile în realitate și curajul de a vedea că ele nu rămân așa.”

Au fost momente când mă uitam la viața mea și vedeam că nu era așa cum mi-aș fi dorit , simțeam frustrare și, de multe ori, ceva ... aproape de furie... acea furie care mă făcea să spun: „Așa ... nu se mai poate!” E acea furie care, în secunda următoare îmi dădea energia aceea de a declara : „Trebuie să schimb ceva!” ...
„Eu ... trebuie să schimb ceva!”

Ceea ce simt în spatele acestor cuvinte este un fel de curaj al asumării schimbării, al asumării că voi face ceea ce e nevoie să fac pentru ca lucrurile să se schimbe chiar dacă ÎNCĂ nu știu ce să fac sau cum să fac.

Speranța este acel ceva ce mă încurajează să merg înainte.

Și da! Am nevoie să-mi asum cu curaj că voi acționa pentru ca lucrurile să devină mai bune.

Și, un prim pas ... este să-mi cresc speranța, să mă conectez mai des cu ea ... să o fac mai prezentă în viața mea și a copilului/copiilor mei.

Din această perspectivă îmi dau seama că speranța este motorul de care am nevoie și eu ... și copilul meu ... pentru că este ceea ce-l susține și pe el/ea să meargă înainte.

Așa că ... să-mi ridic nivelul speranței în viața mea devine ceva important, atât pentru mine, cât și pentru copilul/copiii mei. Pentru că atunci când exprim speranța, când o manifest și în relația cu el/ei ... asta face ca relația dintre noi să devină și mai bună.

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să primesti "Minutul pentru părinți" și alte articole asemănătoare direct în căsuța ta de mail, te invit să te înscrii mai jos: